Astăzi, la exact șapte ani de la dispariția Ileanei Ciuculete, o figură emblematică a muzicii populare din Oltenia, comunitatea artistică și fanii săi își amintesc cu respect și nostalgie de contribuția ei valoroasă la patrimoniul cultural românesc.
Ileana Ciuculete, apreciată pentru vocea sa unică și talentul său remarcabil, a fost răpusă prematur de o ciroză hepatică la vârsta de 64 de ani. Diagnosticată cu hepatita C pe 8 martie, evoluția bolii a fost rapidă și devastatoare, ducând la decesul său într-o clinică privată din București, în ciuda eforturilor medicilor de a o salva.
Surse medicale indică faptul că hepatita C, declanșatoarea cirozei hepatice, ar fi putut fi contractată în moduri neașteptat de simple, cum ar fi prin proceduri de manichiură sau pedichiură, dacă instrumentele folosite nu sunt sterilizate corespunzător. Această informație subliniază riscurile pe care le pot implica astfel de proceduri de rutină când sunt neglijate normele de igienă.
Moartea Ileanei Ciuculete a lăsat în urmă nu doar un gol imens în lumea muzicii populare, ci și o avere semnificativă, care a devenit rapid un subiect de dispută între apropiații săi. Moștenirea a declanșat o serie de procese și controverse legale între cei doi fii ai artistei, Cristian și Mugurel Sfetcu, și fostul său soț, Cornel Galeș. Conflictul a durat doi ani, perioadă în care au avut loc lupte juridice intense pentru stabilirea drepturilor asupra moștenirii.
După decesul lui Cornel Galeș, a avut loc vânzarea unui apartament deținut de artistă, tranzacție care a strârnit nemulțumiri din cauza prețului de vânzare, considerat prea mic în raport cu valoarea reală a proprietății, luxuriant amenajată. Mugurel Sfetcu, fiul cel mare al Ileanei, a contestat vehement acest aspect, subliniind valoarea deosebită a interiorului.
În cele din urmă, după lungi bătălii legale și multe tensiuni, cei doi fii au reușit să obțină partea lor din moștenirea lăsată de Ileana Ciuculete. Această situație aduce în prim-plan nu doar complexitatea relațiilor familiale, dar și provocările cu care se confruntă moștenitorii în administrarea averilor semnificative. Această poveste, plină de învățăminte, rămâne un exemplu despre cum patrimoniul cultural și valorile materiale pot genera conflicte, dar și despre reziliența umană în fața pierderilor personale profunde.