Fostul mare internațional Aurel Țicleanu, ajuns la vârsta de 66 de ani, a vorbit fără menajamente despre realitatea dureroasă a pensiei pe care o primește și despre lupta continuă cu birocrația statului român. Invitat într-un podcast, fostul mijlocaș a descris un sistem pe care îl consideră profund nedrept față de cei care au reprezentat România la cel mai înalt nivel.
Unul dintre cei mai apreciați fotbaliști ai generației sale, titular al echipei naționale la Campionatul European de Fotbal 1984 și om de bază în epoca de aur a Craiovei Maxima, Țicleanu susține că pensia actuală nu reflectă nici pe departe contribuția sa sportivă și financiară din perioada activă.
O carieră impresionantă, o pensie dezamăgitoare
Cu titluri câștigate alături de Universitatea Craiova în 1980 și 1981, cu experiențe la Sportul Studențesc și Olympiakos Nicosia, dar și cu o carieră de antrenor în țări precum Maroc, Niger, Kuweit sau Qatar, Aurel Țicleanu a rămas profund dezamăgit de suma pe care o primește lunar: 3.600 de lei.
„Statul nu este interesat de cetățeni. Am muncit înainte de Revoluție, toți eram angajați ai statului, iar acum eu trebuie să demonstrez că am muncit?!”, a spus fostul internațional, vizibil revoltat.
Arhive pierdute și dovezi imposibile
Țicleanu a explicat că multe dintre documentele din anii ’70 și ’80 nu mai există, iar acest lucru îl obligă să caute martori sau alte dovezi pentru a-și valida anii de activitate. Un exemplu elocvent este perioada petrecută în Cipru, când statul român încasa salariile în valută, iar jucătorii erau plătiți în lei.
„Eu trebuie să demonstrez că statul a luat banii în valută, ca să-mi fie recunoscuți mie”, a declarat acesta.
Situația devine și mai absurdă, spune el, în cazul perioadei în care a antrenat Oțelul Galați, fiind nevoit să îl aducă drept martor pe fostul președinte al clubului, Marius Stan, pentru a confirma funcția pe care a ocupat-o.
Ajutor juridic și tăcerea instituțiilor
În demersurile sale, Aurel Țicleanu a beneficiat de sprijinul avocatului Constantin Gâlcă, care a decis să îi ajute pro-bono pe foștii jucători ai Craiovei Maxima în procesele de recalculare a pensiilor. Fostul fotbalist a trimis solicitări către club, Federația Română de Fotbal și alte instituții, însă răspunsurile au fost, în cel mai bun caz, vagi.
„Toți bagă capul în nisip și nu știu nimic”, a spus el, cu amărăciune.
Bani opriți de stat, nerecunoscuți la pensie
Țicleanu a rememorat și practicile din perioada comunistă, când primele și indemnizațiile erau reținute parțial de stat. La Craiova, dintr-o primă de 45.000 de lei, jucătorii primeau efectiv doar 27.000, diferență care nu a fost niciodată luată în calcul la contribuțiile sociale.
La fel s-a întâmplat și după turneul final din Franța, când jucătorilor li s-au promis sume consistente.
„Trebuia să primim 25.000 de dolari fiecare. Am luat vreo 300 în mână. Restul a luat statul. Iar acum statul mă întreabă unde sunt banii”, a concluzionat fostul internațional.
Povestea lui Aurel Țicleanu este, dincolo de cazul individual, un simbol al modului în care foștii mari sportivi ai României ajung să se simtă abandonați și umiliți, după ce au adus glorie și bani unui sistem care astăzi pare să-i fi uitat complet.
