Au trecut deja doi ani de la dispariția sopranei Virginia Zeani, una dintre cele mai mari și mai complexe voci ale operei mondiale din secolul XX. Deși nu mai este printre cei vii, arta ei continuă să dăinuie pe marile scene și în sufletele iubitorilor de muzică clasică. Viața și cariera ei, aproape incredibile prin amploare și profunzime, rămân o sursă inepuizabilă de inspirație.
O carieră construită pe talent, disciplină și pasiune
Născută la 21 octombrie 1925, în satul Solovăstru din județul Mureș, Virginia Zeani a fost o figură excepțională încă din adolescență. Fascinată de literatură și filosofie, tânăra s-a îndrăgostit treptat de muzică, iar vocea ei remarcabilă nu a trecut neobservată. Sub îndrumarea profesoarelor Lucia Anghel și Lidia Lipkovskaia, Zeani și-a construit o tehnică impecabilă, rafinată ulterior în Italia – țara care avea să-i deschidă drumul spre cele mai prestigioase teatre de operă ale lumii.
Cariera ei, desfășurată pe parcursul a peste trei decenii, a însemnat mii de ore pe scenă, roluri complexe și aplauze în templele operei internaționale: Metropolitan Opera din New York, Opera din Roma, Teatro alla Scala din Milano, Teatrul Bolșoi din Moscova și multe altele.
„Prima donna assoluta” – o voce unică în lume
Una dintre cele mai impresionante calități ale Virginiei Zeani a fost versatilitatea sa vocală. Puține soprane au reușit să traverseze atât de multe registre cu aceeași ușurință: de la rolurile de coloratură, la cele lirice, apoi la cele dramatice – un parcurs rar întâlnit la acest nivel.
Printre rolurile sale definitorii se numără:
-
Violetta din La Traviata (considerat de mulți rolul său-simbol)
-
Mimi din La Bohème
-
Tatiana din Eugen Oneghin
-
Desdemona din Otello
-
Elsa din Lohengrin și Senta din Olandezul Zburător, două dintre cele mai solicitante roluri wagneriene
Criticii au descris vocea ei ca fiind „luminoasă, emoționantă și incredibil de flexibilă”, capabilă să transmită puritate, dramatism și pasiune în egală măsură. Numeroasele înregistrări păstrate sunt mărturii ale unei artiste cu un control vocal perfect și o sensibilitate rar întâlnită.
O bună parte din moștenirea ei: generațiile de artiști pe care i-a format
După retragerea de pe scenă, Virginia Zeani nu s-a îndepărtat de muzică. S-a dedicat predării la Indiana University – School of Music, unde a format generații întregi de cântăreți. Printre elevii ei se numără nume sonore ale operei moderne, precum Angela Brown. Pentru mulți dintre aceștia, Zeani nu a fost doar profesoară, ci și mentor, om de sprijin și model artistic.
Ea preda cu aceeași intensitate cu care cântase: explica tehnică, dar vorbea și despre emoție, sensibilitate, autenticitate – elemente pe care le considera fundamentale în artă.
Legătura cu România și recunoașterile internaționale
Deși a locuit mare parte din viață în Italia și Statele Unite, Virginia Zeani nu și-a uitat niciodată originile. Păstra o legătură adâncă cu Solovăstru, locul copilăriei sale, și cu România, țara în care a primit primele îndrumări.
De-a lungul timpului, artista a fost recompensată cu numeroase premii și distincții. Una dintre cele mai importante a fost Decorația Regală „Nihil Sine Deo”, acordată de Regele Mihai I în 2011. În 2022, la scurt timp după trecerea sa la cele veșnice, a fost inclusă în Opera America Hall of Fame, alături de cele mai mari nume ale lumii lirice.
O moștenire imposibil de uitat
Virginia Zeani nu a fost doar o soprană legendară. A fost o personalitate luminată, o artistă completă și un spirit delicat care a inspirat zeci de ani de muzică. Pentru mulți, ea rămâne „prima donna assoluta”, un titlu pe care îl merită pe deplin.
Astăzi, la doi ani de la moartea sa, absența ei continuă să fie simțită. Dar vocea, arta și emoția pe care le-a lăsat în urmă sunt veșnice. Golul pe care l-a lăsat nu va putea fi umplut, însă opera ei rămâne nemuritoare – un dar pentru generațiile trecute, prezente și viitoare.
