Povestea lui Alexandru, un tânăr de doar 27 de ani răpus de cancer, a făcut înconjurul lumii și a lăsat în urma ei o durere inimaginabilă. Mama lui, Ruslana, și-a deschis sufletul și a povestit public clipele care i-au schimbat pentru totdeauna viața — clipele în care și-a văzut propriul copil stingându-se sub privirile ei, fără să îl poată salva.
Diagnostic crunt, primit când totul părea normal
Ruslana locuia în Italia de ani buni, lucrând pentru a-și întreține familia. Tot ce își dorea era să-l aibă pe Alexandru aproape. Fericirea revederii însă a fost umbrită rapid de o veste devastatoare.
Pe 20 septembrie 2022, Alexandru a venit la ea și i-a spus cu o voce tremurată:
„Mamă, eu am o problemă la un testicul…”
Femeia observase o umflătură, dar nu avusese curajul să îl întrebe. În acea seară, durerile au devenit insuportabile. La ora 20:00, a fost internat de urgență la secția de urologie, iar a doua zi a fost operat. Urma un drum dificil, presărat cu așteptări, speranțe și, din păcate, vești din ce în ce mai îngrijorătoare.
40 de zile de incertitudine și primul semn al tragediei
Rezultatul citologic, care trebuia să clarifice natura bolii, a venit abia după 40 de zile. În acest timp, starea lui Alexandru s-a agravat. Respira greu, obosea repede, iar într-o zi i-a spus mamei sale:
„Mamă, am scuipat sânge…”
Nu era o răceală, așa cum sperau. Erau metastaze la plămâni. Cancerul avansase agresiv, fără să lase timp de reacție.
Prima ședință de chimioterapie: chiar în ziua în care împlinea 27 de ani
Pe 4 noiembrie 2022, zi care ar fi trebuit să fie una de sărbătoare, Alexandru împlinea 27 de ani. În loc de tort și urări, primea prima doză de chimioterapie. Durerea îi devenise companion permanent, tratamentele erau epuizante, iar organismul lui începea să cedeze.
Mesajul care a străpuns inima mamei: „Mami, vino te rog, că nu mai pot…”
Starea lui Alexandru s-a deteriorat brusc. Medicii au încercat tot ce era posibil — diverse măști de oxigen, metode de stabilizare — însă nimic nu părea să mai ajute. Atunci, tânărul, epuizat și speriat, i-a trimis mamei sale un mesaj care îi va rămâne întipărit în suflet pentru tot restul vieții:
„Mami, vino te rog, că nu mai pot…”
Ruslana a alergat la patul lui. L-a luat de mână. L-a ținut ore în șir, în timp ce medicii se pregăteau să îl intubeze.
Îngrijorat, Alexandru a întrebat:
— „O să-mi pună anestezie înainte?”
— „Da, iubirea mea”, i-a răspuns ea, încercând să-și stăpânească lacrimile.
— „Totul va fi bine. Suntem împreună. Ne vom întoarce acasă…”
L-a sărutat pe frunte, pe mână, iar el nu a mai spus nimic. Doar i-au curs lacrimile.
Ultima luptă. Ultima speranță. Ultima clipă împreună.
Pe 9 noiembrie 2022, la doar cinci zile după începerea tratamentului, Alexandru s-a stins. Ruslana a rămas cu mâna lui rece în palmele ei și cu o durere pe care niciun părinte nu ar trebui să o trăiască vreodată.
„Am sperat până în ultimul moment că se va face bine… O mamă nu își poate imagina viața fără copilul ei”, a mărturisit ea printre lacrimi.
O poveste care a îndurerat o lume întreagă
Moartea lui Alexandru a devenit simbolul unei lupte nedrepte cu o boală nemiloasă. Povestea Ruslanei, spusă cu inima sfâșiată, a emoționat mii de oameni, arătând cât de fragilă este viața și cât de profundă poate fi iubirea dintre o mamă și copilul ei.
Alexandru nu mai este, dar strigătul lui disperat și ultimele sale gesturi de iubire rămân mărturia unei suferințe care nu ar trebui să existe niciodată.
