Numele meu este Maria. Am 53 de ani, iar de 32 de ani sunt căsătorită. Împreună cu soțul meu am două fete, ambele adulte și plecate de mult timp din casa părintească.
Privind în urmă, pot spune că primii cincisprezece ani de căsnicie au fost frumoși. Am avut bucurii, planuri, momente de liniște, dar și mici probleme – ca orice familie. Totul a început însă să se destrame în 1995, când am pierdut apartamentul în care locuiam, în urma unui credit bancar. A fost o lovitură puternică, mai ales pentru că aveam două fetițe mici. Am fost nevoită să mă mut cu ele la părinții mei.
După trei ani, soțul meu a plecat la muncă în Franța. La scurt timp, l-am urmat și eu, lăsând copilele în grija părinților mei. Am muncit acolo timp de doi ani și împreună am reușit să cumpărăm o casă. Dar casa aceea era departe de România, așa că am decis să mă întorc pentru a fi lângă fete, lăsându-l din nou singur în Franța.
Ani întregi, relația noastră s-a redus la convorbiri telefonice și la vizite rare, din câteva în câteva luni. Atunci a început totul să se schimbe. În viața lui a apărut o altă femeie. Soțul meu s-a transformat într-un om pe care nu îl mai recunoșteam. Vorbea urât chiar și cu fetele, iar la un moment dat nici măcar nu ne mai dorea aproape de el.
Pentru mine și pentru fiica mea cea mică, care îl iubește enorm pe tatăl ei, acesta a fost un șoc devastator. Am ajuns să am o cădere psihică: nu mai mâncam, nu mai dormeam, simțeam că mă sting. Totul devenise un coșmar fără ieșire.
Cu timpul, viața a mers mai departe. Mi-am găsit un loc de muncă, am început să mă pun pe picioare și am încercat să îngrop amintirile dureroase. Dar într-o zi, soțul meu și-a pierdut locul de muncă și banii. Atunci a cerut ajutorul fetelor și a dorit să se întoarcă acasă.
L-am primit. L-am iertat. Am încercat din nou să reconstruim.
Numai că el a continuat să mă înșele. De fiecare dată aflam, pentru că nici măcar nu știa să-și ascundă aventurile. Au fost perioade în care a părut credincios, însă totul s-a repetat.
Când a ajuns să lucreze în Africa, a apărut o altă femeie – o tânără de 24 de ani, mai mică decât fiicele noastre. Am trecut peste și asta. Apoi s-a întors în Franța. Acum vine acasă o dată pe lună, dar are o altă amantă, cu 20 de ani mai tânără decât el. Deși am dovezi, neagă totul cu îndârjire.
Nu mai știu ce să fac. Am iertat de nenumărate ori, am încercat să mențin familia, am încercat să îl înțeleg. Dar durerea trădării a devenit un ciclu fără sfârșit.
Vă rog, spuneți-mi ce să fac. Cum pot ieși din această situație? Ce alegere ar trebui să fac pentru mine, la 53 de ani, după o viață întreagă de sacrificii?”
