Pe 26 ianuarie 2025, în atenția publicului ajunge una dintre cele mai sensibile și sincere mărturisiri ale lui Cătălin Botezatu. Celebrul designer, obișnuit să vorbească mai ales despre carieră, muncă și succes, a deschis pentru prima dată o fereastră către o zonă profund personală a vieții sale: o poveste de dragoste trăită intens, dar în deplină discreție. O relație care a durat șapte ani și care, după cum recunoaște el însuși, a fost definitorie – marea lui iubire.
O confesiune care a surprins publicul
Botezatu a păstrat tăcerea ani întregi asupra acestei legături și continuă să protejeze identitatea femeii care i-a marcat existența. Nu oferă nume și nu intră în detalii biografice, însă vorbește cu o sinceritate rar întâlnită despre intensitatea sentimentelor care i-au unit. Spune că această iubire a fost etalonul după care a judecat mai toate relațiile ulterioare – un punct de reper emoțional greu de egalat.
Designerul nu descrie fapte sau momente spectaculoase, ci mai degrabă stări: întâlniri ascunse, nerăbdări, bucurii tăinuite, temeri și responsabilitatea de a proteja atât iubirea, cât și viețile implicate. A fost, spune el, o relație în care loialitatea sufletească a cântărit mai mult decât etichetele sociale sau statutul oficial al unui cuplu.
„O iubesc în continuare”
Această declarație, simplă și directă, poartă greutatea tuturor anilor trăiți împreună și a celor ce au urmat. Nu e un mesaj aruncat în grabă, ci o reafirmare a unui sentiment care, în ciuda trecerii timpului, pare să nu se fi stins. Într-o industrie în care imaginea e totul, sinceritatea lui Botezatu a surprins prin claritate și lipsa dramatismului artificial.
Șapte ani de iubire ținută în umbră
Faptul că această poveste a rămas ascunsă atâta timp, departe de camere și de tabloide, vorbește despre un pact tacit de confidențialitate și despre respectul reciproc dintre cei doi. În lumea modei, unde viața publică se amestecă inevitabil cu cea privată, rar reușește cineva să păstreze o relație atât de discretă.
În tot acest interval, Botezatu a continuat să călătorească, să prezinte colecții, să stea în lumina reflectoarelor, în timp ce o altă viață, profund personală, se desfășura într-un ritm paralel. Deși recunoaște existența unor nuanțe de melancolie, designerul vorbește cu recunoștință despre ceea ce a primit: înțelegere, sprijin, momente de complicitate și acea formă rară de apropiere care nu are nevoie de recunoaștere publică pentru a fi reală.
În spatele cuvântului „amant” se ascunde, de fapt, o construcție emoțională complexă. Întâlnirile erau ajustate după programe imposibile, iar comunicarea – fie prin mesaje, fie prin tăceri – avea propria ei forță. Fidelitatea față de sentiment a ținut loc de statut, chiar dacă pentru unii această alegere poate părea controversată.
Ecoul unei iubiri care nu s-a stins
Impactul confesiunii lui Botezatu nu vine doar din notorietatea sa, ci mai ales din modul în care vorbește despre iubire: cu calm, cu maturitate, fără reproșuri și fără dramatizări inutile. Povestea deschide o fereastră către un univers rar explorat de vedete – cel al sentimentelor care nu caută validarea publicului, ci doar spațiul necesar pentru a exista.
Pentru Botezatu, pare să fie nu doar o mărturisire, ci și o recunoaștere a faptului că unele legături nu se termină odată cu o despărțire. Ele continuă să trăiască, discret, în felul în care privești lumea, în amintirile pe care le porți și în oamenii pe care i-ai iubit cu adevărat.
