Lumea muzicii românești este în doliu. Adrian Pleșca, cunoscut publicului drept Artan, s-a stins din viață marți, 2 decembrie, la doar 64 de ani. Artistul, membru fondator al trupelor Timpuri Noi și Partizan, a lăsat în urmă o moștenire muzicală puternică, dar și o mare durere în sufletele celor care l-au admirat de-a lungul timpului. Fanii și apropiații se întreabă în continuare ce anume a dus la dispariția bruscă a muzicianului. Care ar fi, de fapt, cauza morții? Iată detaliile cunoscute până acum.
Ultimele ore din viața lui Artan
Anunțul tragic a fost făcut în cursul zilei de 2 decembrie, surprinzându-i pe toți cei care îi urmăreau activitatea. Cu atât mai mult cu cât Adrian Pleșca susținuse un concert cu doar câteva zile înainte, dovadă că se afla încă în plină activitate artistică.
Artistul a fost transportat în dimineața zilei de marți la Spitalul Pantelimon din București, unde medicii au făcut tot posibilul pentru a-l stabiliza. Din păcate, eforturile lor nu au mai putut schimba cursul evenimentelor.
Vestea a fost confirmată și de prieteni apropiați ai muzicianului. Solistul trupei Trooper, Alin Dincă, a transmis un mesaj emoționant pe rețelele de socializare:
„Drum lin… Pleșca Adrian. Becul s-a stins.”
De ce s-a stins Adrian Pleșca: primele informații
Potrivit surselor apropiate familiei și colegilor săi de scenă, se pare că Artan a murit în urma unui AVC – accident vascular cerebral. Informația nu a fost oficializată de medici, însă aceasta este varianta vehiculată în rândul celor apropiați.
Moartea sa a venit pe neașteptate. Nimic din comportamentul sau mesajele sale recente nu lăsa să se întrevadă că artistul se confrunta cu probleme serioase de sănătate.
Ultimul mesaj al lui Artan: plin de viață și de planuri
Ceea ce a tulburat și mai mult publicul este faptul că, cu foarte puțin timp înainte de a se stinge, Artan postase un mesaj optimist și încurajator. Printr-un filmuleț adresat fanilor, artistul vorbea despre concertul pe care îl susținuse la București și despre bucuria de a-și revedea publicul.
Mesajul său suna ca o invitație, nu ca un rămas-bun:
„Bună dimineața! Cei doi partizani, Răzvi și Artan, la vârsta adevăratei maturități artistice, se vor face din nou foarte doriți la [cafenea] în Piața Amzei, pe 28 noiembrie, la ora 8 seara. Vă mulțumim! 28 e mâine, 8 seara e tocmai bine. Vă rugăm să nu lipsiți. Mulțumim frumos!”
Cuvinte care astăzi dor, pentru că arată un om plin de energie, implicat, entuziasmat și departe de a bănui ce urmează.
