O cunoscută interpretă a rupt tăcerea și a vorbit pentru prima dată despre moartea fulgerătoare a Andreei Cuciuc, fiica regretatului artist Igor Cuciuc. Deși până acum a preferat să-și trăiască durerea în tăcere, copleșită de suferința unei pierderi de neînțeles, artista Lenuța Gheorghița a decis să-și deschidă sufletul și să vorbească public despre tragedia care a zguduit întreaga lume artistică.
Într-un videoclip emoționant publicat în mediul online, Lenuța Gheorghița și-a exprimat profunda tristețe și neputință în fața destinului nemilos care a răpit viața unei tinere de doar 17 ani. Cu vocea tremurândă și lacrimi în ochi, cântăreața a mărturisit că nu a avut puterea să-i sune pe părinții Andreei pentru a le transmite condoleanțe, pentru că durerea este prea mare și cuvintele par neputincioase.
„Nu îmi găsesc somnul și pacea…”
„Sunt sigură că majoritatea celor care au aflat această veste cumplită au rămas fără cuvinte. Ne-a dărâmat pe toți. Nu ne găsim somnul și pacea. Igor Cuciuc este un artist care a cântat o viață întreagă și mereu a fost un om vesel, plin de viață. Eram convinsă că va veni ziua când o să ne invite la nunta fiicei sale, dar Dumnezeu a avut alte planuri… Cu părere de rău, în loc să ne cheme la o sărbătoare, ne-a chemat la o înmormântare. Este îngrozitor ce se întâmplă în familia Cuciuc”, a spus cu tristețe interpreta.
Artista a continuat mărturisirea cu o reflecție dureroasă despre sensul pierderii:
„Când ne mor părinții, devenim orfani. Când ne moare soțul sau soția, suntem văduvi. Dar când îți moare copilul, nu există cuvânt care să descrie acea durere. Nu există explicație, nu există alinare. Eu nu am curajul să-i sun și să le spun ‘condoleanțe’. Cum să spui un asemenea cuvânt, când știi că acel copil era tot universul lor?”, a adăugat Lenuța Gheorghița, copleșită de emoție.
Durerea unei pierderi de neimaginat
Moartea Andreei Cuciuc a îndoliat o întreagă comunitate artistică. Fiica lui Igor Cuciuc, în vârstă de 17 ani, era cunoscută ca o tânără veselă, plină de viață și de visuri, iubită de colegi și familie. Tragedia s-a produs brusc, într-un local din sectorul Botanica al Chișinăului, unde Andreea se afla alături de colegii săi.
Potrivit martorilor, fata s-ar fi simțit rău și, în timp ce era afară cu câteva colege, a spus: „Nu mai am putere… nu mai văd nimic.” În clipa următoare, s-a prăbușit. Prietenii au chemat imediat ambulanța, iar două echipaje medicale au intervenit în cel mai scurt timp, însă toate eforturile de resuscitare au fost zadarnice. Inima tinerei s-a oprit pentru totdeauna, lăsând în urmă o familie distrusă de durere.
O tăcere spartă de lacrimi și compasiune
Pentru Lenuța Gheorghița, apropiată de familia Cuciuc, vestea a fost un șoc uriaș. Artista a recunoscut că, de la aflarea tragediei, nu mai are liniște și că gândurile ei se îndreaptă neîncetat către Igor și soția sa, care și-au pierdut singurul copil. „Nu pot dormi, nu îmi găsesc pacea. Mă gândesc la ei în fiecare zi. Este o durere care nu se poate compara cu nimic pe lume”, a mărturisit cântăreața.
Prin mesajul ei, Lenuța Gheorghița a dorit să aducă un omagiu nu doar Andreei Cuciuc, ci și forței și demnității părinților ei, care trec prin cea mai grea încercare posibilă. Cuvintele artistei, rostite cu blândețe și sinceritate, au emoționat profund publicul, fiind preluate și distribuite masiv în mediul online.
O comunitate unită în durere
Moartea Andreei Cuciuc a adus o tăcere grea peste lumea muzicală din Republica Moldova și România. Colegii de breaslă ai lui Igor Cuciuc au transmis mesaje de condoleanțe și solidaritate, subliniind că pierderea unei fiice la o vârstă atât de fragedă este o rană care nu se va vindeca niciodată.
Tragedia a devenit un moment de reflecție pentru mulți artiști, care au transmis mesaje de iubire și grijă către familiile lor, amintind cât de fragilă este viața.
Lenuța Gheorghița a încheiat mesajul său cu o rugăciune:
„Dumnezeu să o aibă în pază pe Andreea, iar părinților ei să le dea puterea să meargă mai departe. Niciun părinte nu ar trebui să treacă prin așa ceva. Nu există durere mai mare.”
Astfel, mărturia interpretei nu este doar o confesiune personală, ci și un strigăt al inimii — o dovadă că, dincolo de scenă și de lumina reflectoarelor, artiștii sunt oameni, capabili să simtă, să plângă și să se roage alături de cei care trec prin suferință.
