Radare fixe nefolosite: tehnologia există, dar amenzile lipsesc
De ce 90 de camere care ar putea reduce accidentele pe autostrăzi stau deocamdată degeaba
În ultimii ani, fiecare tronson nou de autostradă sau drum expres a venit echipat nu doar cu asfalt și parapeți, ci și cu o infrastructură modernă de monitorizare a traficului. Camerele sunt acolo, mizele de siguranță sunt evidente, iar tehnologia permite măsurarea vitezei medii pe distanțe de zeci de kilometri. Cu toate acestea, realitatea din teren contrazice intențiile inițiale: o mare parte dintre aceste echipamente rămân doar „ochi care privesc”, nu instrumente care sancționează.
În prezent, peste 90 de radare fixe instalate pe autostrăzile și drumurile naționale din România nu sunt folosite pentru a constata depășirile de viteză, deoarece nu sunt conectate la sistemul Poliției Rutiere. În paralel, proiectul care ar fi trebuit să aducă încă 400 de camere în cadrul platformei e-Sigur este blocat de luni bune, din lipsă de finanțare.
De ce stau radarele fixe nefolosite
Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) a cerut constructorilor ca noile tronsoane de drum să includă camere capabile să măsoare viteza instantanee și viteza medie. Din punct de vedere tehnic, sistemele funcționează: ele transmit deja imagini și date în timp real către centrele de management al traficului ale CNAIR, utile pentru fluidizarea circulației și pentru intervenții rapide în caz de incidente.
Problema apare la nivelul birocrației și al cooperării instituționale. Pentru ca radarele să poată fi folosite în scop contravențional, este necesară integrarea lor în sistemul Poliției Rutiere, prin platforma e-Sigur. Fără acest pas, camerele nu pot emite procese-verbale automate și rămân simple senzori de trafic, fără efecte directe asupra comportamentului șoferilor.
În total, aproximativ 95 de camere de acest tip sunt instalate pe rețeaua CNAIR, dar niciuna nu este activă contravențional. Situația scoate în evidență o problemă de fond: responsabilitățile sunt împărțite. CNAIR are rolul de a instala și opera infrastructura, însă doar Poliția Rutieră are competența legală de a constata și sancționa încălcările regulilor de circulație. Rezultatul este un paradox administrativ: tehnologia e prezentă, dar efectul asupra siguranței rutiere este minim.
e-Sigur, finanțarea întârziată și centrul integrat de management
Platforma e-Sigur a fost concepută ca o soluție integrată care să colecteze automat imagini și date despre viteză de la camerele montate pe drumurile naționale și autostrăzi. În această arhitectură, CNAIR furnizează datele brute, iar Poliția Rutieră le utilizează pentru a constata abaterile și a emite amenzi.
Proiectul, însă, a fost frânat de lipsa alocării bugetare în 2025, ceea ce a dus la înghețarea licitațiilor pentru noile camere. Astfel, extinderea planificată cu 400 de puncte de control rămâne doar pe hârtie.
Pe termen scurt, CNAIR lucrează la un Centru Național Integrat de Management al Traficului, care va reuni toate fluxurile video și de date de pe drumurile administrate de companie. Scopul este ca, odată conectat la e-Sigur, centrul să permită utilizarea efectivă a radarelor fixe pentru constatarea automată a contravențiilor.
Până la finalizarea acestui sistem integrat, însă, România rămâne într-o zonă gri: prevenția se face mai mult prin panouri de avertizare și patrule mobile, nu prin monitorizare automată și sancționare tehnologică, așa cum se întâmplă în alte state europene.
Ce am câștiga dacă radarele ar fi puse în funcțiune
Activarea radarelor fixe ar avea două efecte directe și măsurabile.
1. Efectul de disciplinare:
Simpla semnalizare a prezenței radarelor fixe reduce viteza medie și descurajează comportamentele periculoase. Măsurarea vitezei medii pe distanțe lungi descurajează accelerările bruște și încetineala selectivă „doar în dreptul camerei”, rezultând un trafic mai uniform și mai sigur.
2. Eficiență operațională:
Sistemele automate ar permite Poliției să își redistribuie resursele către zone cu risc crescut sau către activități preventive, în timp ce camerele ar colecta și analiza abaterile de rutină.
Pentru șoferi, beneficiul ar fi predictibilitatea: știi unde se monitorizează viteza, știi că viteza medie contează și îți poți ajusta stilul de condus pentru un flux mai constant și un consum redus. Dincolo de sancțiuni, rezultatul ar fi un trafic mai sigur și mai eficient, cu mai puține accidente grave în punctele negre ale rețelei.
Pentru administrație, fiecare cameră activată devine un instrument dublu – de siguranță și de analiză. Datele colectate pot fi folosite pentru ajustarea semnalizării, optimizarea semafoarelor sau planificarea lucrărilor de întreținere.
În loc de concluzie
Potrivit datelor ProMotor, la finalul lui 2025 România va avea peste 95 de radare fixe funcționale din punct de vedere tehnic, dar nefuncționale din punct de vedere legal. În timp ce accidentele grave rămân frecvente pe autostrăzi, tehnologia care ar putea preveni o parte dintre ele așteaptă, paradoxal, un aviz birocratic.
