Aurel Pădureanu, emoționat de semnele primite de la Cornelia Catanga: „Am simțit că s-a așezat lângă mine în pat. Pe cuvântul meu de onoare!”
Au trecut ani de la pierderea Corneliei Catanga, însă pentru Aurel Pădureanu, durerea și dorul rămân vii. Cunoscutul interpret de muzică lăutărească continuă să-și trăiască viața în umbra unei iubiri care nu s-a stins odată cu trecerea timpului. Invitat recent într-o emisiune TV, artistul a vorbit deschis despre prezența nevăzută, dar intens simțită, a celei care i-a fost soție, și despre modul în care semnele de dincolo continuă să apară în viața sa.
„Simt că este cu mine, aproape, mereu…”, mărturisește artistul, cu vocea tremurândă. „Vă dau cuvântul meu de om și de onoare, parcă s-a băgat cineva în pat lângă mine. M-am trezit și eram singur, dar nu m-am speriat. Am simțit-o. Era ea, Cornelia… am simțit-o clar.”
Mesajul transmis prin vis: „De ce nu aveți grijă de băiatul meu?”
Pe lângă senzațiile inexplicabile pe care le trăiește uneori, Pădureanu a povestit și despre un vis puternic pe care l-a avut fiica sa din prima căsătorie, Nicoleta. Femeia, în vârstă de 54 de ani, i-a povestit tatălui, cu lacrimi în ochi, că a visat-o pe Cornelia venind la ușa blocului în care locuiește Aurel. În vis, Catanga a intrat hotărâtă în apartament și a rostit cu durere și autoritate:
„De ce n-aveți grijă de băiatul meu?”
„Fata mea m-a sunat plângând a doua zi”, a povestit interpretul. „Mi-a spus: «Tată, nu m-am speriat de Cornelia, dar a fost atât de real…». Și cred că acel vis a fost modul ei de a-mi transmite ceva, așa cum făcea mereu în timpul vieții. Când trăia, de fiecare dată când Alexandru pleca undeva, îmi spunea: «Te duci imediat după băiat, să nu-l lași singur!». Cred că asta a fost semnificația visului – să mă determine să mă duc acolo, în America, la fiul nostru.”
O iubire care transcende viața și moartea
Povestea dintre Aurel Pădureanu și Cornelia Catanga nu a fost una obișnuită. A fost o iubire intensă, cu suișuri și coborâșuri, dar bazată pe o legătură profundă, care pare să nu fi fost întreruptă de despărțirea fizică. Chiar și după moartea artistei, prezența ei pare să se manifeste prin vise, senzații și emoții care nu pot fi explicate, ci doar trăite.
„Nu e zi să nu mă gândesc la ea, să nu-i simt lipsa…”, a spus Pădureanu cu durere. „Dar, în același timp, știu că nu m-a părăsit cu adevărat. E aici. Cu mine. Cu băiatul nostru.”
Pentru Aurel Pădureanu, semnele venite din lumea de dincolo sunt dovada că iubirea adevărată nu moare niciodată. Ea rămâne vie în inimă, în amintiri, în vise și în legătura invizibilă dintre sufletele care s-au iubit cu adevărat.
