Tudor Parhon, fiul lui Carmen Tănase, vorbește deschis despre relația cu mama sa: „M-a lăsat mereu liber să-mi aleg drumul”
Deși Carmen Tănase este una dintre cele mai îndrăgite și cunoscute actrițe din România, fiul său, Tudor Parhon, a ales în mod constant să stea departe de reflectoarele showbizului. Discret și rezervat, Tudor nu a fost un obișnuit al aparițiilor publice sau al interviurilor, însă de curând a făcut o excepție rară și valoroasă.
Într-un interviu sincer acordat publicației Cancan.ro, Tudor Parhon a vorbit pentru prima dată despre relația specială pe care o are cu mama sa. Departe de imaginea unei mame autoritare, Carmen Tănase l-a crescut oferindu-i cel mai prețios dar: libertatea.
„Marea ei calitate nu e aceea de a da sfaturi, ci de a te lăsa liber să-ți găsești tu drumul. Și cred că asta a fost: libertatea de a-mi da singur sfaturi, cum ar veni. Pot să spun că n-am avut aceste îngrădiri”, a mărturisit Tudor, exprimându-și recunoștința pentru educația și încrederea pe care le-a primit în familie.
A renunțat la regie și s-a reinventat prin pictură
Deși a studiat și profesat o vreme ca regizor, Tudor Parhon a ales să-și urmeze propria cale artistică într-un mod neașteptat. S-a îndepărtat de lumea filmului și s-a apropiat de artele vizuale, dedicându-se pasiunii pentru pictură.
„Mi-am dat seama că nu pot face filmele pe care mi le doresc. Nu neapărat din motive financiare, ci pentru că cinematografia, în general, nu mai este ce a fost. M-a atras imaginea – nu în mișcare, ci cea statică. Așa am ajuns la pictură”, a explicat el.
Surprinzător, Tudor recunoaște că nu a fost pasionat de desen în copilărie, iar talentul nu a fost cultivat de mic. Totul a venit dintr-o fascinație progresivă pentru imagine și din dorința de a crea liber.
„N-am pictat, n-am desenat în copilărie. A fost o atracție pe care am descoperit-o mai târziu, și care s-a transformat în vocație.”
În prezent, Tudor Parhon se bucură de aprecierea unui cerc de colecționari fideli, care îi susțin activitatea artistică. Deși piața artei în România este mică și limitată, el rămâne dedicat viziunii sale și crede cu tărie că arta trebuie făcută din pasiune, nu pentru câștiguri.
„Arta se face pentru artă, în ambele cazuri – film sau pictură. Acum, în punctul în care sunt, lucrările mele ajung la oameni printr-o bază de colecționari. La nivel de industrie, e o piață mică, sunt locuri puține, dar pentru mine funcționează.”