O poveste despre birocrație: Maria, românca ce a așteptat doi ani pentru pensia comunitară
După 31 de ani de muncă în România, Germania și Italia, Maria Cozac, o româncă stabilită în Italia, s-a confruntat cu un proces birocratic complicat atunci când a solicitat pensia comunitară. Povestea ei scoate la lumină provocările cu care se confruntă cei care au contribuit la sistemele de asigurări sociale din mai multe țări.
O viață dedicată muncii
Maria a ajuns în Italia în 2004, unde a lucrat timp de 10 ani la o fermă agricolă din provincia Arezzo. Anterior, petrecuse 10 ani muncind în România și alți trei ani în Germania. Contribuțiile sale din aceste țări i-au oferit dreptul la o pensie comunitară, dar procesul de obținere s-a dovedit a fi mult mai complicat decât s-ar fi așteptat.
Întârzieri și confuzie în procesul de acordare a pensiei
Când Maria a împlinit 67 de ani, în ianuarie 2022, a depus cererea pentru pensie în Italia, anticipând că va primi primele plăți în luna septembrie a aceluiași an. Însă, lunile au trecut fără ca vreun ban să fie transferat.
Ginerele său, Cristiano Bianchi, a relatat că INPS (Institutul Național de Protecție Socială din Italia) a invocat necesitatea colaborării cu instituțiile din România și Germania pentru a cumula contribuțiile. „Am fost asigurați că pensia va fi calculată într-o lună, dar în iunie 2023 ni s-a spus că răspunsurile din străinătate nu au ajuns încă”, a explicat Cristiano.
Soluționarea parțială a situației
După insistențe repetate, în august 2023, Cristiano a reușit să obțină promisiunea că Maria va primi retroactiv banii datorați, aproximativ 4.000 de euro. Deși suma a fost în cele din urmă transferată, comunicarea oficială a rămas deficitară, generând stres suplimentar pentru familie.
Începând din luna octombrie 2023, Maria primește lunar o pensie de 363 de euro, sumă care s-a dovedit insuficientă pentru a acoperi nevoile zilnice. Pe durata celor doi ani de așteptare, ea s-a bazat pe pensia de 500 de euro a soțului său și pe sprijinul financiar al fiicei și al ginerelui.
„O sumă mică, un proces uriaș”
Cristiano Bianchi a comentat cu ironie situația: „Este incredibil că o instituție precum INPS a avut nevoie de doi ani pentru a calcula o sumă atât de mică. Dacă nu i-am fi susținut noi, ar fi fost extrem de greu pentru ei să se descurce.”
Concluzie
Cazul Mariei Cozac ilustrează dificultățile întâmpinate de cetățenii care depind de pensiile comunitare, subliniind nevoia de îmbunătățire a sistemelor de cooperare internațională. În ciuda obstacolelor, povestea sa evidențiază și solidaritatea familială, care a făcut posibilă traversarea unei perioade dificile.