Povestea lui Alexandru, un tânăr care a pierdut lupta cu cancerul chiar sub privirile mamei sale, a impresionat o lume întreagă. Ruslana, mama lui, a ales să își împărtășească durerea, sperând ca nimeni să nu mai treacă vreodată prin suferința pe care ea a trăit-o.
Originară din Republica Moldova și stabilită în Italia, Ruslana își dorea un singur lucru: să-l aibă aproape pe fiul ei. Însă dorința, odată împlinită, s-a transformat într-un coșmar dureros, pentru că starea de sănătate a lui Alexandru s-a degradat dramatic chiar în perioada în care se reuniseră.
Totul a început cu o durere ignorată…
„Era 20 septembrie 2022”, își amintește Ruslana. „A venit la mine și mi-a spus: «Mamă, am o problemă la un testicul.» Observasem și eu umflătura, dar niciunul nu am avut curajul să vorbim.”
În acea seară, tânărul a fost internat de urgență la secția de urologie, iar a doua zi medicii l-au operat. A urmat apoi o perioadă chinuitoare de așteptare: 40 de zile până la rezultatul citologic. Timp în care Alexandru se simțea din ce în ce mai rău.
„Părea o banală răceală, dar într-o zi a venit la mine și mi-a spus: «Mamă, am scuipat sânge.» Atunci am înțeles că ceva grav se întâmplă. Avea deja metastaze la plămâni.”
Chimioterapia a început chiar de ziua lui
Durerea fizică devenea tot mai intensă. Pe 4 noiembrie 2022, chiar în ziua în care împlinea 27 de ani, Alexandru a făcut prima ședință de chimioterapie. A încercat să fie puternic, să lupte, să nu-i arate mamei cât de mare îi era suferința.
Dar boala i-a acaparat rapid corpul.
Într-o seară, simțind că nu mai poate respira, i-a trimis mamei cel mai dureros mesaj:
„Mami, vino te rog, că nu mai pot.”
Ruslana a alergat la el și nu s-a mai desprins din preajma fiului ei.
„L-am ținut de mână ore în șir până l-au intubat. Mi-a spus: «Mami, o să îmi dea anestezie înainte?» I-am spus că da… am încercat să-l liniștesc. I-am explicat că are un chist pe un plămân, că trebuie să se rupă și apoi continuăm tratamentul. Nu am avut putere să-i spun adevărul crud.”
În timp ce îi strângea mâna, a încercat să își păstreze vocea fermă:
„Mami, eu sunt cu tine”, i-a spus ea, sărutându-l pe frunte și pe mâini, promițându-i că se vor întoarce acasă împreună.
Alexandru nu a mai putut răspunde. Din ochi îi curgeau doar lacrimi.
Ultima zi: 9 noiembrie
După un lung șir de zile în care medicii au încercat tot ce era omenește posibil, organismul lui Alexandru nu a mai rezistat. Pe 9 noiembrie 2022, el s-a stins, iar Ruslana a rămas cu un gol pe care nicio vorbă nu îl poate acoperi.
„Am sperat până în ultimul moment că se va face bine”, mărturisește ea. „O mamă nu își poate imagina viața fără copilul ei. Nu ai cum să accepți asta, oricât ai încerca.”
Moartea lui Alexandru rămâne o rană adâncă, dar povestea spusă de mama lui este și o lecție despre iubire, devotament și durerea sfâșietoare a unui adio spus prea devreme.
